Egalitate, eroism și recunoștință - Mesajul Rectorului ULBS de Ziua Internațională a Femeii

Sărbătorim în fiecare an, pe 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii. Anul trecut, tema centrală a evenimentului, lansată de către Organizația Națiunilor Unite, a fost egalitatea. Anul acesta, un asemenea deziderat, care rămâne în continuare valid, s-a văzut modulat de condițiile dificile ale existenței în pandemie.

Într-adevăr, pandemia ne obligă moral să punem sau să readucem în centru femeile care au ajutat zi de zi, vreme de peste un an, să ținem sub control cel mai important fenomen global din ultimele decenii, cu efecte majore asupra întregului nostru mod de viață. Lumea se schimbă văzând cu ochii și, din păcate, femeile suferă cel mai mult în cadrul acestor transformări. Studii recente precum raportul McKinsey (The Pandemic’s Gender Effect) sau articolul echipei coordonate de Clare Wenham apărut în revista Nature (iulie 2020) ne arată cât de disproporționat sunt afectate de pandemie femeile în raport cu bărbații pe toate nivelurile: locuri de muncă, stres, venituri etc.

În general, la ceas de sărbătoare nu se prea obișnuiește să se vorbească despre laturile negative ale unui eveniment. Însă adevărul este că e greu să prețuim la adevărata lor valoare lucrurile pe care le-am primit fără să știm și ce sacrificii s-au depus uneori pentru ele. Tocmai de aceea, poate că de Ziua Femeii merită să aflăm și să reflectăm la o scurtă poveste despre eroism și onoare. Deși acestea au fost considerate în mod stereotip drept atribute ale bărbaților, de această dată este vorba despre o eroină de război aproape necunoscută.

Eroina se numește Natalia Milița Geormăneanu, care în 1914 se afla la studii la Paris, iar în momentul izbucnirii războiului mondial s-a înrolat în armata franceză. Rănită pe frontul din Macedonia, ca urmare a exploziei unui obuz, cu maxilarul distrus și cu leziuni faciale, Geormăneanu nu numai că nu a mai reușit să se integreze social și să-și întemeieze o familie, dar i s-a refuzat până și pensia de „veteran”, întrucât acesta era, în epocă, un statut rezervat exclusiv bărbaților.

Chiar dacă nu toate eforturile eroice ale femeilor din zilele noastre se bazează pe sacrificii precum acela al Nataliei Milița Geormăneanu, aceasta nu le anulează în niciun caz însemnătatea. Dimpotrivă, prețuirea pe care le-o arătăm femeilor pentru toate realizările lor științifice, civice sau personale ar trebui însoțită în mod constant de recunoștința pentru sacrificiile mai mari sau mai mici, vizibile sau doar presupuse, care au făcut posibile aceste realizări, ca și de preocuparea constantă de reducere a oricăror inegalități, pentru ca femeile să beneficieze cu adevărat de drepturile, libertățile și oportunitățile care li se cuvin.

La Mulți Ani tuturor femeilor – din comunitatea academică sibiană, dar și din afara ei!

P.S.: Povestea Nataliei Milița Geormăneanu este descrisă și comentată pe larg în Maria Bucur, „Natalia Milița Geormăneanu: „Microistoria unei nesupuse ca demers în studiile de gen”, Transilvania, nr. 11-12, 2020: https://revistatransilvania.ro/natalia-milita-geormaneanu-microistoria-unei-nesupuse-ca-demers-in-studiile-de-gen/.