Mereu „lecția” Marii Uniri
Cu ceva ani în urmă, într-o lună de noiembrie, care părea la fel de apăsătoare ca aceea pe care tocmai am traversat-o, student fiind, ascultam o prelegere ținută de profesorul X la cursul de istorie contemporană. Profesorul își făcea datoria de istoric și ne vorbea despre „lecția Marii Uniri”. Vorbele sale nu erau doar un reflex al unui intelectual format în anii regimului trecut, care avea „misiunea” de a le vorbi maselor despre marile evenimente din viața unui neam. Din cuvintele sale răzbăteau parcă originile moțești și dorința de a descrie liber, ca un istoric profesionist, fără metafore căutate, fără clișee, simbolismul evenimentelor de la 1918, evenimentele care au dus la nașterea României Mari. Și atunci, ca și acum, 1 Decembrie părea mai mult un eveniment în care mai toți ne aminteam, trecător, că este Ziua Națională, o zi exploatată la maximum de politicieni sau de tot felul de naționaliști apăruți peste noapte. A doua zi, reveneam la rutina cotidiană, lăsând loc liniștii care se așternea în spațiul public.Rămâneau, în urma discursurilor, cel mult steagurile de adunat de pe clădiri sau de pe stâlpii de iluminat.
Să ne amintim pentru o clipă că, în 2 decembrie 1918, Consiliul Dirigent își începea activitatea de guvernare și administrare a Transilvaniei, iar Basarabia și Bucovina se aflau în plin proces de unificare cu România. Marile reforme începeau să prindă formă, ezitant, fără o direcție clară, dar inițiate cu entuziasm de elitele care credeau sincer în România. M-am gândit nu o dată, atât în anii studenției, dar și după ce aceștia au trecut, cât de importante sunt astfel de momente istorice. Câtă putere de luptă pentru idealuri, cât curaj pentru a face față provocărilor, câtă dorință de a reuși trebuie să fi fost în inimile acelor oameni.
Au trecut de la acea prelegere 27 de ani. De atunci, m-am întrebat nu o dată, ca român și ca om care încă încearcă să înțeleagă tainele istoriei, care este „lecția” Marii Uniri pentru mine. De-a lungul anilor, am adunat sentimente, învățăminte, argumente logice și afirmații științifice bazate pe sursele vremii. Parte dintre acestea le aștern aici, fără rigoare științifică, așa cum îmi vin în minte de ziua Sfântului Andrei, ziua în care cu 103 ani în urmă, la Alba Iulia, liderii națiunii române dezbăteau aprig cum vor alipi Transilvania la România și cum vor închide astfel cercul României „dodoloațe”.
Ce înseamnă, așadar, „lecția” Marii Uniri pentru mine? Mai întâi, un model de unitate și de solidaritate a elitelor românești(irepetabil până în prezent) în jurul unui proiect politic în care românii au crezut din secolul al XIX-lea. Apoi, o atitudine democratică și o perspectivă modernă asupra statului, ancorată în realitățile vremii, dar și începutul unui proces de reformare a statului, de unificare și integrare a provinciilor niciodată terminat. Marea Unire a fost, aș zice, și un gând de recunoștință și o frunte înclinată față de sacrificiile celor care au pierit sau au fost marcați de traumele Marelui Război, dar și față de acei oameni simpli care, pe jos sau în căruțe, au luat calea Chișinăului, Cernăuțiului sau Albei Iulia, pentru a fi alături de conducătorii lor, pentru că au crezut în ei, pentru că au crezut că unirea cu România le va aduce nu doar eliberare națională, ci și progres social și cultural. Cu ochii istoricului de azi, cred că nu ai cum să nu înțelegi și să apreciezi puterea exemplului pe care acești țărani îl transmit de mai bine de un secol. Pentru că 1 Decembrie 1918 rămâne și un moment de reflecție, de depășire a grijilor cotidiene și de coagulare a energiilor pentru proiectele viitoare, de regăsire a bucuriei de a lucra întru folosul comunității de care aparținem. În felul acesta, fapte, valori și energii se potențează unele pe altele, așa cum îmi place să cred că a fost și la Alba Iulia, în urmă cu mai bine de 100 de ani. Entuziasmul oamenilor de atunci a dat României o direcție. Forța oamenilor de azi poate da României șansa de a continua drumul bun început atunci. Toate aceste gânduri îmi aduc aminte de „lecția de noiembrie” a profesorului meu.
Ziua Națională ne găsește, iarăși, într-un moment dificil, marcat de lunga pandemie și de toate implicațiile acesteia asupra vieților noastre. E vremea să ne întărim inimile, să ridicăm privirea și săreflectăm cu toții la „lecția” Marii Uniri!
La mulți ani, România!
Sorin Radu
Rector al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu
