Spectacolul explorează multiple narațiuni din lumea persoanelor cu dizabilități din România, într-o construcție scenică meta-narativă ce se desfășoară în spațiul imaginar al unui muzeu. Titlul, inspirat de un afiș real ce permite accesul doar câinilor însoțitori într-un muzeu de altfel ne-accesibilizat pentru nevăzători, devine o metaforă a progresismului de fațadă – a gesturilor care semnalizează incluziune fără a o realiza concret. Spectacolul secompune din trei cadre distincte. Primul este o incursiune în lumea jocurilor video, pornind de la întrebarea: „pot nevăzătorii să se joace pe calculator?” Aici, epopeea homerică este reconfigurată: Penelopa devine o figură activă aflată în căutarea lui Ulise, iar ecranul de joc se transformă într-o oglindă a lumii altminteri inaccesibile vizual. Al doilea cadru ficționalizează “Marșul Orbilor” din 1920, o mișcare reală a persoanelor cu deficiențe de vedere din Marea Britanie care au protestat pentru drepturi și condiții de muncă mai bune. În spectacol, povestea este filtrată prin corespondența imaginară dintre Lili, personajul real, și Robert, un participant fictiv la marș, prin intermediul scrisorilor semnate de Anna, soția acestuia. Cel de-al treilea cadru propune o narațiune contemporană urbană, în care experiențele persoanelor cu deficiențe de vedere sunt ficționalizate în mici scenete meta-teatrale născute în cadrul unui atelier de dramaturgie. Acestea surprind momente cotidiene de „integrare eșuată”: un paznic de muzeu confruntat cu un vizitator nevăzător și câinele său ghid, un șofer de bolt care refuză o cursă, un ofițer bancar care limitează accesul la servicii financiare. Spectacolul se încheie cu un monolog liric, o odisee urbană a unei persoane cu dizabilități care își caută câinele însoțitor pierdut, în care elementele mitologiei homerice sunt reconfigurate într-un spațiu urban contemporan.

„Acces permis doar câinilor însoțitori” devine, astfel, o meditație asupra vizibilității, asupra accesului – fizic, social și simbolic – și asupra felului în care narațiunea artistică poate restitui experiența celor în mod istoric excluși.

Dramaturgie: Oana Marin și Ovio Olaru
Regie și concept: Oana Marin

Distribuție: Liliana Anușcă, Ionuț Arin, Elena Băduță, Camelia Costea, Paul Costea, Bogdan Liscan, Ana Maria Ștefan, Angelo Rafael

Cor: Clara Dangl, Raluca Hongu, Vlad Iliescu, Alexandra Niță, Daria Onișa, Vladimir Popa, Cristina Șerbu, Maria Teodorescu, Ovidiu Țăpîrdea, Teodora Buzatu

Muzică originală și sound design: Robert Găgeată
Coordonator scenografie: Dragoș Buhagiar
Asistenți de regie: Teodora Minea, Alexandru Pașca
Asistent de scenografie: Alexandra Dumitru
Video: Alexandru Pașca
Light design: Dorin Părău
Tehnic: Iustin Borbely

Consultanță persoane surde: Anamaria Stoica
Consultanță persoane nevăzătoare: Bogdan Dordea

Manager proiect: Oana Marin
Asistent manager: Teodora Minea

Spectacolul reprezintă rezultatul proiectului EchoScapes: Estetici Performative ale (In)Vizibilității care urmărește accesibilizarea actului teatral pentru persoane cu dizabilități.