Rector 2004-2012

Prof. univ. dr. ing. Constantin Oprean


„O universitate valabilă şi viabilă nu e numai cea care se bazează pe valori, ci şi care produce plusvalori. Universitatea o putem considera cea mai complexă organizație care există la ora actuală în lume.”

Rectorul, ca manager general al instituției, pentru a putea aborda şi a cunoaşte instituția trebuie să cunoască foarte multe limbi: limba juristului, limba inginerului, limba medicului, limba comunicatorului şi aşa mai departe.

Decizia managerială trebuie să fie pe înțelesul tuturor şi atunci formularea deciziei trebuie să fie înțeleasă în mod egal de către toți cei care activează în cadrul instituției. Sigur că aici intervin, pe lângă obiectivul foarte important al educației care se bazează în primul rând pe elementul considerat stâlp important al generării de cunoştințe în cercetarea ştiințifică, dar şi al unor modele de servicii administrative pe care ar trebui să le asigure un corp profesional administrativ în sprijinul atingerii acestor obiective de cercetare ştiințifică şi de educare în final.

Rolul instituției este cu atât mai important pentru că el vizează, atunci când vorbim despre educație, nu numai formarea viitorului specialist, ci şi formarea cetățeanului acestei societăți, acestei țări, deci, crearea de generații care să fie capabile, în ideea conceptului de dezvoltare durabilă, să asigure un viitor pentru celelalte generații care vor urma.
Înainte de 89 a fost o activitate extraordinar de rodnică. Era vorba de începuturile creării unor structuri universitare noi în instituția care s-a numit Institutul de Învățământ Superior din Sibiu, a fost o perioadă foarte grea în care au trebuit create, mai ales pe zona aceasta tehnică, laboratoare, baza tehnico-materială a unei astfel de instituții, pentru că noi eram câțiva specialişti importanți care am venit cu o experiență nu numai din zona educațională din învățământ sau din diferite întreprinderi, a trebuit să clădim această infrastructură.

De exemplu, eu am participat la construcția a cinci laboratoare noi pentru Facultatea de Mecanică de la acea vreme, a trebuit să predau foarte multe discipline şi fiecare disciplină trebuia să-şi asigure şi să dezvolte un laborator propriu. Banii prevăzuți pentru dotări erau foarte limitați. De multe ori aproape că nu îi puteam identifica deci nu existau, şi atunci laboratoarele trebuiau realizate prin autodotare, proiectam standuri de laborator, echipamente, le materializam cum puteam în fabrici şi instalam standurile în laboratoare. Aşa am funcționat foarte mulți ani. Eu am realizat unul dintre cele mai moderne laboratoare care nu exista în centrele universitare puternice, Laboratorul de Toleranțe şi Măsurători Tehnice, cel mai modern laborator, echipat cu cele mai moderne aparate de măsură şi control existente la acea vreme. Am depăşit toate universitățile politehnice pe această parte. În laborator se intra în papuci, ca în muzeu, fiecare avea lucrarea sa de laborator şi numai aparate de măsură şi control care erau produse de către firme importante.

Am participat împreună cu studenții la construcția Facultății de Inginerie. În preactualul amplasament al corpului din față era o ghețărie pe care am dărâmat-o şi am făcut pregătirea de şantier şi acolo am început treaba. Proiectul inițial era legarea completă a Ingineriei, dar nu au fost destule fonduri. A fost o perioadă destul de grea, mai ales că era o perioadă de început a Facultății şi a Institutului de Învățământ Superior.

În al doilea mandat m-am ocupat de cercetarea ştiințifică şi cu calitatea. Aveam nişte schimburi cu Universitatea Ovidius din Constanța. Ai noştri mergeau la ei, ai lor veneau la noi. A fost o perioadă destul de grea, atunci, înainte de 89 pe partea de construcție fiindcă nu am fost implicați numai în partea didactică. Aveam o relație deosebită cu studenții. Toți puneau mână de la mână când aveam activități din acestea. Din generațiile acelea sunt peste 80 % dintre ei care au funcții importante, au business-ul lor.

Cel mai important lucru în crearea unei universități îl reprezintă resursa umană. O clădire este o resursă prea simplă pentru a crea şi viață într-o astfel de instituție cum este universitatea. În procesul de educație datoria noastră este să transmitem cunoştințe updatate, care urmează să fie aplicate.

Doresc universității ceea ce îmi doresc şi mie – viață lungă, prosperă şi cu mari împliniri. Și universitatea să îşi consolideze ceea ce noi vehiculăm aproape zilnic, dezvoltarea sa durabilă, pentru că universitatea are tradiții, le-a conservat, le-a preluat şi le-a valorificat!

.